ٱقۡتَرَبَتِ ٱلسَّاعَةُ وَٱنشَقَّ ٱلۡقَمَرُ ﰀ ﴿١﴾
Dacă ei văd vreun semn, se întorc spunând: “Este o vrajă neîncetată!”
وَإِن يَرَوۡاْ ءَايَةٗ يُعۡرِضُواْ وَيَقُولُواْ سِحۡرٞ مُّسۡتَمِرّٞ ﰁ ﴿٢﴾
Ei hulesc şi-şi urmează poftele, însă fiece lucru este hotărât!
وَكَذَّبُواْ وَٱتَّبَعُوٓاْ أَهۡوَآءَهُمۡۚ وَكُلُّ أَمۡرٖ مُّسۡتَقِرّٞ ﰂ ﴿٣﴾
Le-a venit dintre veşti una înfricoşătoare
وَلَقَدۡ جَآءَهُم مِّنَ ٱلۡأَنۢبَآءِ مَا فِيهِ مُزۡدَجَرٌ ﰃ ﴿٤﴾
cu o înţelepciune pătrunzătoare. Prevenirile nu le sunt însă de folos!
حِكۡمَةُۢ بَٰلِغَةٞۖ فَمَا تُغۡنِ ٱلنُّذُرُ ﰄ ﴿٥﴾
Întoarce-le spatele! În Ziua când îi va chema Chemătorul la ceva fără seamăn,
فَتَوَلَّ عَنۡهُمۡۘ يَوۡمَ يَدۡعُ ٱلدَّاعِ إِلَىٰ شَيۡءٖ نُّكُرٍ ﰅ ﴿٦﴾
vor ieşi din morminte, cu privirea smerită şi se vor grăbi către Chemător, asemenea lăcustelor răzleţite.
خُشَّعًا أَبۡصَٰرُهُمۡ يَخۡرُجُونَ مِنَ ٱلۡأَجۡدَاثِ كَأَنَّهُمۡ جَرَادٞ مُّنتَشِرٞ ﰆ ﴿٧﴾
Tăgăduitorii vor spune atunci: “Aceasta este o Zi grea!”
مُّهۡطِعِينَ إِلَى ٱلدَّاعِۖ يَقُولُ ٱلۡكَٰفِرُونَ هَٰذَا يَوۡمٌ عَسِرٞ ﰇ ﴿٨﴾
Poporul lui Noe, înaintea lor, a hulit şi ei l-au socotit pe robul Nostru mincinos. Ei au spus: “Este un îndrăcit!” Şi astfel a fost alungat!
۞ كَذَّبَتۡ قَبۡلَهُمۡ قَوۡمُ نُوحٖ فَكَذَّبُواْ عَبۡدَنَا وَقَالُواْ مَجۡنُونٞ وَٱزۡدُجِرَ ﰈ ﴿٩﴾
El l-a chemat pe Domnul său: “Sunt biruit! Ajută-mă!”
فَدَعَا رَبَّهُۥٓ أَنِّي مَغۡلُوبٞ فَٱنتَصِرۡ ﰉ ﴿١٠﴾
Atunci am deschis stăvilarele cerului dând drumul apelor vijelioase
فَفَتَحۡنَآ أَبۡوَٰبَ ٱلسَّمَآءِ بِمَآءٖ مُّنۡهَمِرٖ ﰊ ﴿١١﴾
şi am rupt izvoarele pământului, iar apele s-au contopit după o Poruncă dată.
وَفَجَّرۡنَا ٱلۡأَرۡضَ عُيُونٗا فَٱلۡتَقَى ٱلۡمَآءُ عَلَىٰٓ أَمۡرٖ قَدۡ قُدِرَ ﰋ ﴿١٢﴾
L-am dus pe Noe pe o corabie din scânduri şi sfoară de curmal.
وَحَمَلۡنَٰهُ عَلَىٰ ذَاتِ أَلۡوَٰحٖ وَدُسُرٖ ﰌ ﴿١٣﴾
El a plutit sub ochii noştri ca răsplată de la Cel ce a fost tăgăduit.
تَجۡرِي بِأَعۡيُنِنَا جَزَآءٗ لِّمَن كَانَ كُفِرَ ﰍ ﴿١٤﴾
Şi Noi l-am lăsat ca semn. Mai este cineva care îşi aminteşte?
وَلَقَد تَّرَكۡنَٰهَآ ءَايَةٗ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرٖ ﰎ ﴿١٥﴾
Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!
فَكَيۡفَ كَانَ عَذَابِي وَنُذُرِ ﰏ ﴿١٦﴾
Noi am făcut uşor Coranul întru amintire. Mai este cineva care îşi aminteşte?
وَلَقَدۡ يَسَّرۡنَا ٱلۡقُرۡءَانَ لِلذِّكۡرِ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرٖ ﰐ ﴿١٧﴾
Adiţii au hulit. Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!
كَذَّبَتۡ عَادٞ فَكَيۡفَ كَانَ عَذَابِي وَنُذُرِ ﰑ ﴿١٨﴾
Noi am dezlănţuit împotriva lor furtuna care urla într-o zi nefericită şi nesfârşită.
إِنَّآ أَرۡسَلۡنَا عَلَيۡهِمۡ رِيحٗا صَرۡصَرٗا فِي يَوۡمِ نَحۡسٖ مُّسۡتَمِرّٖ ﰒ ﴿١٩﴾
Acea furtună i-a smuls pe oameni de parcă ar fi fost trunchiuri găunoase de curmali.
تَنزِعُ ٱلنَّاسَ كَأَنَّهُمۡ أَعۡجَازُ نَخۡلٖ مُّنقَعِرٖ ﰓ ﴿٢٠﴾
Cum au fost osânda Mea şi prevenirile Mele!
فَكَيۡفَ كَانَ عَذَابِي وَنُذُرِ ﰔ ﴿٢١﴾
Am făcut uşor Coranul întru amintire. “Mai este cineva care-şi aminteşte?
وَلَقَدۡ يَسَّرۡنَا ٱلۡقُرۡءَانَ لِلذِّكۡرِ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرٖ ﰕ ﴿٢٢﴾
Tamudiţii au socotit prevenirile minciunii
كَذَّبَتۡ ثَمُودُ بِٱلنُّذُرِ ﰖ ﴿٢٣﴾
şi au spus: “Să urmăm un om asemenea nouă? Atunci am fi în rătăcire şi nebunie.
فَقَالُوٓاْ أَبَشَرٗا مِّنَّا وَٰحِدٗا نَّتَّبِعُهُۥٓ إِنَّآ إِذٗا لَّفِي ضَلَٰلٖ وَسُعُرٍ ﰗ ﴿٢٤﴾
Amintirea i-a fost aruncată când se afla printre noi? Nu! Atunci este un mincinos neruşinat!”
أَءُلۡقِيَ ٱلذِّكۡرُ عَلَيۡهِ مِنۢ بَيۡنِنَا بَلۡ هُوَ كَذَّابٌ أَشِرٞ ﰘ ﴿٢٥﴾
Mâine vor afla însă cine este mincinosul neruşinat.
سَيَعۡلَمُونَ غَدٗا مَّنِ ٱلۡكَذَّابُ ٱلۡأَشِرُ ﰙ ﴿٢٦﴾
Le vom trimite o cămilă ca ispită. Urmăreşte-i şi ai răbdare!
إِنَّا مُرۡسِلُواْ ٱلنَّاقَةِ فِتۡنَةٗ لَّهُمۡ فَٱرۡتَقِبۡهُمۡ وَٱصۡطَبِرۡ ﰚ ﴿٢٧﴾
Dă-le de ştire că apa trebuie împărţită între ei şi că fiecare va bea la rândul său.
وَنَبِّئۡهُمۡ أَنَّ ٱلۡمَآءَ قِسۡمَةُۢ بَيۡنَهُمۡۖ كُلُّ شِرۡبٖ مُّحۡتَضَرٞ ﰛ ﴿٢٨﴾
Ei îl chemă pe unul de-al lor care o luă şi o ologi.
فَكَيۡفَ كَانَ عَذَابِي وَنُذُرِ ﰝ ﴿٣٠﴾
Noi le-am trimis un singur Strigăt şi s-au făcut asemenea nuielelor uscate pe care le aruncă îngrăditorul.
إِنَّآ أَرۡسَلۡنَا عَلَيۡهِمۡ صَيۡحَةٗ وَٰحِدَةٗ فَكَانُواْ كَهَشِيمِ ٱلۡمُحۡتَظِرِ ﰞ ﴿٣١﴾
Noi am făcut uşor Coranul întru amintire. Mai este cineva care să-şi amintească?
وَلَقَدۡ يَسَّرۡنَا ٱلۡقُرۡءَانَ لِلذِّكۡرِ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرٖ ﰟ ﴿٣٢﴾
Poporul lui Lot a socotit prevenirile minciuni.
كَذَّبَتۡ قَوۡمُ لُوطِۭ بِٱلنُّذُرِ ﰠ ﴿٣٣﴾
Noi am dezlănţuit o furtună de pietre împotriva lor, în afară de casa lui Lot pe care am mântuit-o în zori
إِنَّآ أَرۡسَلۡنَا عَلَيۡهِمۡ حَاصِبًا إِلَّآ ءَالَ لُوطٖۖ نَّجَّيۡنَٰهُم بِسَحَرٖ ﰡ ﴿٣٤﴾
ca o binefacere de la Noi, căci aşa îi răsplătim pe cei mulţumitori.
نِّعۡمَةٗ مِّنۡ عِندِنَاۚ كَذَٰلِكَ نَجۡزِي مَن شَكَرَ ﰢ ﴿٣٥﴾
Noe îi prevenise de tăria Noastră, însă ei au trecut peste aceste preveniri ale sale.
وَلَقَدۡ أَنذَرَهُم بَطۡشَتَنَا فَتَمَارَوۡاْ بِٱلنُّذُرِ ﰣ ﴿٣٦﴾
Ei i-au vrut oaspeţii săi de la el, însă Noi le-am lovit ochii cu orbire. “Gustaţi osânda Mea şi prevenirile Mele!”
وَلَقَدۡ رَٰوَدُوهُ عَن ضَيۡفِهِۦ فَطَمَسۡنَآ أَعۡيُنَهُمۡ فَذُوقُواْ عَذَابِي وَنُذُرِ ﰤ ﴿٣٧﴾
Mâine în zori o osândă hotărâtă îi aşteaptă!
فَذُوقُواْ عَذَابِي وَنُذُرِ ﰦ ﴿٣٩﴾
Noi am făcut uşor Coranul întru amintire. Mai este cineva care să-şi amintească?
وَلَقَدۡ يَسَّرۡنَا ٱلۡقُرۡءَانَ لِلذِّكۡرِ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرٖ ﰧ ﴿٤٠﴾
Prevenirile au ajuns şi la oamenii lui Faraon,
وَلَقَدۡ جَآءَ ءَالَ فِرۡعَوۡنَ ٱلنُّذُرُ ﰨ ﴿٤١﴾
însă ei au socotit semnele Noastre minciuni. Atunci i-am luat cum ia un puternic, tare!
كَذَّبُواْ بِـَٔايَٰتِنَا كُلِّهَا فَأَخَذۡنَٰهُمۡ أَخۡذَ عَزِيزٖ مُّقۡتَدِرٍ ﰩ ﴿٤٢﴾
Tăgăduitorii voştri sunt mai buni decât aceia? Ori poate aveţi vreo mântuire în condici?
أَكُفَّارُكُمۡ خَيۡرٞ مِّنۡ أُوْلَٰٓئِكُمۡ أَمۡ لَكُم بَرَآءَةٞ فِي ٱلزُّبُرِ ﰪ ﴿٤٣﴾
Ei vor spune: “Sântem o mulţime biruitoare!”
أَمۡ يَقُولُونَ نَحۡنُ جَمِيعٞ مُّنتَصِرٞ ﰫ ﴿٤٤﴾
Această mulţime va fi înfrântă însă, iar ei vor întoarce spatele.
سَيُهۡزَمُ ٱلۡجَمۡعُ وَيُوَلُّونَ ٱلدُّبُرَ ﰬ ﴿٤٥﴾
Va veni însă Ceasul când iarăşi se vor întâlni, ceasul cel prea dureros şi prea amarnic.
بَلِ ٱلسَّاعَةُ مَوۡعِدُهُمۡ وَٱلسَّاعَةُ أَدۡهَىٰ وَأَمَرُّ ﰭ ﴿٤٦﴾
Nelegiuiţii sunt în rătăcire şi nebunie.
إِنَّ ٱلۡمُجۡرِمِينَ فِي ضَلَٰلٖ وَسُعُرٖ ﰮ ﴿٤٧﴾
În Ziua când vor fi târâţi cu faţa în jos în Foc, li se va spune: “Gustaţi mângâierea Focului mistuitor!”
يَوۡمَ يُسۡحَبُونَ فِي ٱلنَّارِ عَلَىٰ وُجُوهِهِمۡ ذُوقُواْ مَسَّ سَقَرَ ﰯ ﴿٤٨﴾
Noi am creat totul cu măsură.
إِنَّا كُلَّ شَيۡءٍ خَلَقۡنَٰهُ بِقَدَرٖ ﰰ ﴿٤٩﴾
Porunca Noastră este un singur cuvânt iute precum clipitul ochilor.
وَمَآ أَمۡرُنَآ إِلَّا وَٰحِدَةٞ كَلَمۡحِۭ بِٱلۡبَصَرِ ﰱ ﴿٥٠﴾
Noi i-am dat pierzaniei pe părtaşii voştri. Mai este cineva care să-şi amintească?
وَلَقَدۡ أَهۡلَكۡنَآ أَشۡيَاعَكُمۡ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرٖ ﰲ ﴿٥١﴾
Orice lucru pe care îl fac este în condici,
وَكُلُّ صَغِيرٖ وَكَبِيرٖ مُّسۡتَطَرٌ ﰴ ﴿٥٣﴾
Cei care se tem de Dumnezeu vor trăi în Grădini cu râuri,
