Română
Surah Al-Qiyamah ( The Resurrection ) - Aya count 40
لَآ أُقۡسِمُ بِيَوۡمِ ٱلۡقِيَٰمَةِ ﰀ ﴿١﴾
Nu! Jur pe Ziua Învierii!
وَلَآ أُقۡسِمُ بِٱلنَّفۡسِ ٱللَّوَّامَةِ ﰁ ﴿٢﴾
Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!
أَيَحۡسَبُ ٱلۡإِنسَٰنُ أَلَّن نَّجۡمَعَ عِظَامَهُۥ ﰂ ﴿٣﴾
Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele?
بَلَىٰ قَٰدِرِينَ عَلَىٰٓ أَن نُّسَوِّيَ بَنَانَهُۥ ﰃ ﴿٤﴾
Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale.
بَلۡ يُرِيدُ ٱلۡإِنسَٰنُ لِيَفۡجُرَ أَمَامَهُۥ ﰄ ﴿٥﴾
Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul.
يَسۡـَٔلُ أَيَّانَ يَوۡمُ ٱلۡقِيَٰمَةِ ﰅ ﴿٦﴾
El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”
فَإِذَا بَرِقَ ٱلۡبَصَرُ ﰆ ﴿٧﴾
Atunci când vederea fi-va fulgerată,
وَخَسَفَ ٱلۡقَمَرُ ﰇ ﴿٨﴾
când luna fi-va acoperită,
وَجُمِعَ ٱلشَّمۡسُ وَٱلۡقَمَرُ ﰈ ﴿٩﴾
când soarele şi luna împreună fi-vor puşi.
يَقُولُ ٱلۡإِنسَٰنُ يَوۡمَئِذٍ أَيۡنَ ٱلۡمَفَرُّ ﰉ ﴿١٠﴾
În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”
كَلَّا لَا وَزَرَ ﰊ ﴿١١﴾
Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare.
إِلَىٰ رَبِّكَ يَوۡمَئِذٍ ٱلۡمُسۡتَقَرُّ ﰋ ﴿١٢﴾
În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare.
يُنَبَّؤُاْ ٱلۡإِنسَٰنُ يَوۡمَئِذِۭ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ ﰌ ﴿١٣﴾
În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă.
بَلِ ٱلۡإِنسَٰنُ عَلَىٰ نَفۡسِهِۦ بَصِيرَةٞ ﰍ ﴿١٤﴾
Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită,
وَلَوۡ أَلۡقَىٰ مَعَاذِيرَهُۥ ﰎ ﴿١٥﴾
chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile.
لَا تُحَرِّكۡ بِهِۦ لِسَانَكَ لِتَعۡجَلَ بِهِۦٓ ﰏ ﴿١٦﴾
Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi!
إِنَّ عَلَيۡنَا جَمۡعَهُۥ وَقُرۡءَانَهُۥ ﰐ ﴿١٧﴾
Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim!
فَإِذَا قَرَأۡنَٰهُ فَٱتَّبِعۡ قُرۡءَانَهُۥ ﰑ ﴿١٨﴾
Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi!
ثُمَّ إِنَّ عَلَيۡنَا بَيَانَهُۥ ﰒ ﴿١٩﴾
Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles!
كَلَّا بَلۡ تُحِبُّونَ ٱلۡعَاجِلَةَ ﰓ ﴿٢٠﴾
Ba nu! Voi iubiţi degrabă-trecătoarea
وَتَذَرُونَ ٱلۡأٓخِرَةَ ﰔ ﴿٢١﴾
şi daţi la spate Viaţa de Apoi.
وُجُوهٞ يَوۡمَئِذٖ نَّاضِرَةٌ ﰕ ﴿٢٢﴾
În Ziua aceea, vor fi chipuri luminate
إِلَىٰ رَبِّهَا نَاظِرَةٞ ﰖ ﴿٢٣﴾
către Domnul lor căutând.
وَوُجُوهٞ يَوۡمَئِذِۭ بَاسِرَةٞ ﰗ ﴿٢٤﴾
În Ziua aceea, vor fi chipuri întunecate,
تَظُنُّ أَن يُفۡعَلَ بِهَا فَاقِرَةٞ ﰘ ﴿٢٥﴾
la ce le va face zdrobitoarea de coaste, cugetând.
كَلَّآ إِذَا بَلَغَتِ ٱلتَّرَاقِيَ ﰙ ﴿٢٦﴾
Ba nu! Când sufletul va sta să iasă,
وَقِيلَ مَنۡۜ رَاقٖ ﰚ ﴿٢٧﴾
i se va spune: “Cine este vrăjitor?”
وَظَنَّ أَنَّهُ ٱلۡفِرَاقُ ﰛ ﴿٢٨﴾
Când omul îşi dă seama că desprinderea este aproape,
وَٱلۡتَفَّتِ ٱلسَّاقُ بِٱلسَّاقِ ﰜ ﴿٢٩﴾
şi picioarele i se vor strânge unul într-altul,
إِلَىٰ رَبِّكَ يَوۡمَئِذٍ ٱلۡمَسَاقُ ﰝ ﴿٣٠﴾
în Ziua aceea, către Domnul tău vei fi mânat.
فَلَا صَدَّقَ وَلَا صَلَّىٰ ﰞ ﴿٣١﴾
El nu a crezut şi nici nu s-a rugat,
وَلَٰكِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ ﰟ ﴿٣٢﴾
ci a hulit şi spatele a întors,
ثُمَّ ذَهَبَ إِلَىٰٓ أَهۡلِهِۦ يَتَمَطَّىٰٓ ﰠ ﴿٣٣﴾
apoi ţanţoş la ai săi a mers
أَوۡلَىٰ لَكَ فَأَوۡلَىٰ ﰡ ﴿٣٤﴾
ثُمَّ أَوۡلَىٰ لَكَ فَأَوۡلَىٰٓ ﰢ ﴿٣٥﴾
أَيَحۡسَبُ ٱلۡإِنسَٰنُ أَن يُتۡرَكَ سُدًى ﰣ ﴿٣٦﴾
Socoate omul oare că va fi lăsat de izbelişte?
أَلَمۡ يَكُ نُطۡفَةٗ مِّن مَّنِيّٖ يُمۡنَىٰ ﰤ ﴿٣٧﴾
N-a fost el oare o picătură de sămânţă lepădată,
ثُمَّ كَانَ عَلَقَةٗ فَخَلَقَ فَسَوَّىٰ ﰥ ﴿٣٨﴾
iar apoi un cheag de sânge? Dumnezeu l-a creat şi l-a cizelat,
فَجَعَلَ مِنۡهُ ٱلزَّوۡجَيۡنِ ٱلذَّكَرَ وَٱلۡأُنثَىٰٓ ﰦ ﴿٣٩﴾
apoi din el o pereche a făcut: bărbat şi femeie.
أَلَيۡسَ ذَٰلِكَ بِقَٰدِرٍ عَلَىٰٓ أَن يُحۡـِۧيَ ٱلۡمَوۡتَىٰ ﰧ ﴿٤٠﴾
Oare Cel ce a făcut aceasta n-ar avea putinţa să dăruiască morţilor viaţă?
