Română
Surah Al-Mursalat ( Those sent forth ) - Aya count 50
وَٱلۡمُرۡسَلَٰتِ عُرۡفٗا ﰀ ﴿١﴾
فَٱلۡعَٰصِفَٰتِ عَصۡفٗا ﰁ ﴿٢﴾
Pe vântoasele aprige la suflat!
وَٱلنَّٰشِرَٰتِ نَشۡرٗا ﰂ ﴿٣﴾
Pe solii iute răspânditori!
فَٱلۡفَٰرِقَٰتِ فَرۡقٗا ﰃ ﴿٤﴾
Pe despărţitorii osânditori!
فَٱلۡمُلۡقِيَٰتِ ذِكۡرًا ﰄ ﴿٥﴾
Pe ai amintirii aducători!
عُذۡرًا أَوۡ نُذۡرًا ﰅ ﴿٦﴾
— întru dezvinuire ori întru predicare —
إِنَّمَا تُوعَدُونَ لَوَٰقِعٞ ﰆ ﴿٧﴾
Cu ce sunteţi ameninţaţi va veni neapărat,
فَإِذَا ٱلنُّجُومُ طُمِسَتۡ ﰇ ﴿٨﴾
când stelele vor fi şterse,
وَإِذَا ٱلسَّمَآءُ فُرِجَتۡ ﰈ ﴿٩﴾
când cerul va fi despicat
وَإِذَا ٱلۡجِبَالُ نُسِفَتۡ ﰉ ﴿١٠﴾
când munţii vor fi în ţăndări aruncaţi,
وَإِذَا ٱلرُّسُلُ أُقِّتَتۡ ﰊ ﴿١١﴾
când trimişilor un răgaz le va fi dat!
لِأَيِّ يَوۡمٍ أُجِّلَتۡ ﰋ ﴿١٢﴾
Pentru ce zi au fost sorocite, oare?
لِيَوۡمِ ٱلۡفَصۡلِ ﰌ ﴿١٣﴾
وَمَآ أَدۡرَىٰكَ مَا يَوۡمُ ٱلۡفَصۡلِ ﰍ ﴿١٤﴾
Cum vei şti tu oare ce este Ziua Cumpenei?
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰎ ﴿١٥﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
أَلَمۡ نُهۡلِكِ ٱلۡأَوَّلِينَ ﰏ ﴿١٦﴾
Nu i-am nimicit pe oamenii dintâi?
ثُمَّ نُتۡبِعُهُمُ ٱلۡأٓخِرِينَ ﰐ ﴿١٧﴾
Nu îi facem pe cei de apoi să le urmeze?
كَذَٰلِكَ نَفۡعَلُ بِٱلۡمُجۡرِمِينَ ﰑ ﴿١٨﴾
Aşa vom face cu toţi nelegiuiţii.
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰒ ﴿١٩﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
أَلَمۡ نَخۡلُقكُّم مِّن مَّآءٖ مَّهِينٖ ﰓ ﴿٢٠﴾
Nu v-am creat Noi din apă lepădată
فَجَعَلۡنَٰهُ فِي قَرَارٖ مَّكِينٍ ﰔ ﴿٢١﴾
pe care am pus-o într-un vas trainic
إِلَىٰ قَدَرٖ مَّعۡلُومٖ ﰕ ﴿٢٢﴾
فَقَدَرۡنَا فَنِعۡمَ ٱلۡقَٰدِرُونَ ﰖ ﴿٢٣﴾
Noi am sortit aşa! Ferice de cei sortitori!
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰗ ﴿٢٤﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
أَلَمۡ نَجۡعَلِ ٱلۡأَرۡضَ كِفَاتًا ﰘ ﴿٢٥﴾
N-am făcut Noi pământul loc de adunare
أَحۡيَآءٗ وَأَمۡوَٰتٗا ﰙ ﴿٢٦﴾
pentru vii şi pentru morţi?
وَجَعَلۡنَا فِيهَا رَوَٰسِيَ شَٰمِخَٰتٖ وَأَسۡقَيۡنَٰكُم مَّآءٗ فُرَاتٗا ﰚ ﴿٢٧﴾
Nu am înălţat Noi munţii semeţi? Şi v-am dat să beţi apă dulce?
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰛ ﴿٢٨﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
ٱنطَلِقُوٓاْ إِلَىٰ مَا كُنتُم بِهِۦ تُكَذِّبُونَ ﰜ ﴿٢٩﴾
Duceţi-vă la ceea ce-aţi hulit!
ٱنطَلِقُوٓاْ إِلَىٰ ظِلّٖ ذِي ثَلَٰثِ شُعَبٖ ﰝ ﴿٣٠﴾
Duceţi-vă către umbra în trei ramuri împărţită
لَّا ظَلِيلٖ وَلَا يُغۡنِي مِنَ ٱللَّهَبِ ﰞ ﴿٣١﴾
care nici nu umbreşte şi nici de flacără nu scuteşte!
إِنَّهَا تَرۡمِي بِشَرَرٖ كَٱلۡقَصۡرِ ﰟ ﴿٣٢﴾
Ea împrăştie scântei cât palatul
كَأَنَّهُۥ جِمَٰلَتٞ صُفۡرٞ ﰠ ﴿٣٣﴾
asemenea unor galbene cămile!
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰡ ﴿٣٤﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
هَٰذَا يَوۡمُ لَا يَنطِقُونَ ﰢ ﴿٣٥﴾
În Ziua aceea, ei nu vor putea vorbi
وَلَا يُؤۡذَنُ لَهُمۡ فَيَعۡتَذِرُونَ ﰣ ﴿٣٦﴾
şi nu li se va îngădui să se dezvinovăţească.
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰤ ﴿٣٧﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
هَٰذَا يَوۡمُ ٱلۡفَصۡلِۖ جَمَعۡنَٰكُمۡ وَٱلۡأَوَّلِينَ ﰥ ﴿٣٨﴾
Aceasta va fi Ziua Cumpenei când vă vom strânge pe voi laolaltă cu cei dintâi.
فَإِن كَانَ لَكُمۡ كَيۡدٞ فَكِيدُونِ ﰦ ﴿٣٩﴾
Dacă aveţi vreun vicleşug, vicleniţi asupra Mea!
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰧ ﴿٤٠﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
إِنَّ ٱلۡمُتَّقِينَ فِي ظِلَٰلٖ وَعُيُونٖ ﰨ ﴿٤١﴾
Cei temători vor sta la umbră, lângă izvoare,
وَفَوَٰكِهَ مِمَّا يَشۡتَهُونَ ﰩ ﴿٤٢﴾
şi vor avea fructele pe care şi le doresc.
كُلُواْ وَٱشۡرَبُواْ هَنِيٓـَٔۢا بِمَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ ﰪ ﴿٤٣﴾
“Mâncaţi şi beţi în tihnă ca răsplată a faptelor voastre!”
إِنَّا كَذَٰلِكَ نَجۡزِي ٱلۡمُحۡسِنِينَ ﰫ ﴿٤٤﴾
Aşa îi răsplătim Noi pe cei ce-au făptuit binele.
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰬ ﴿٤٥﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
كُلُواْ وَتَمَتَّعُواْ قَلِيلًا إِنَّكُم مُّجۡرِمُونَ ﰭ ﴿٤٦﴾
“Mâncaţi şi bucuraţi-vă puţin, voi, cei care sunteţi nelegiuiţi!”
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰮ ﴿٤٧﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
وَإِذَا قِيلَ لَهُمُ ٱرۡكَعُواْ لَا يَرۡكَعُونَ ﰯ ﴿٤٨﴾
Când li se spune: “Îngenunchiaţi!” Ei nu îngenunche.
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﰰ ﴿٤٩﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
فَبِأَيِّ حَدِيثِۭ بَعۡدَهُۥ يُؤۡمِنُونَ ﰱ ﴿٥٠﴾
După aceasta, în ce spusă vor mai crede?
