Română
Surah Abasa ( He frowned ) - Aya count 42
عَبَسَ وَتَوَلَّىٰٓ ﰀ ﴿١﴾
El s-a încruntat şi a întors spatele,
أَن جَآءَهُ ٱلۡأَعۡمَىٰ ﰁ ﴿٢﴾
când orbul a venit la el.
وَمَا يُدۡرِيكَ لَعَلَّهُۥ يَزَّكَّىٰٓ ﰂ ﴿٣﴾
Ce ştii tu? Poate s-ar fi mântuit
أَوۡ يَذَّكَّرُ فَتَنفَعَهُ ٱلذِّكۡرَىٰٓ ﰃ ﴿٤﴾
ori şi-ar fi amintit, iar amintirea i-ar fi folosit.
أَمَّا مَنِ ٱسۡتَغۡنَىٰ ﰄ ﴿٥﴾
فَأَنتَ لَهُۥ تَصَدَّىٰ ﰅ ﴿٦﴾
وَمَا عَلَيۡكَ أَلَّا يَزَّكَّىٰ ﰆ ﴿٧﴾
fără să-ţi pese dacă se va mântui,
وَأَمَّا مَن جَآءَكَ يَسۡعَىٰ ﰇ ﴿٨﴾
iar pe cel care vine la tine, plin de râvnă,
فَأَنتَ عَنۡهُ تَلَهَّىٰ ﰉ ﴿١٠﴾
tu, cu nepăsare, îl primeşti!
كَلَّآ إِنَّهَا تَذۡكِرَةٞ ﰊ ﴿١١﴾
Nu! Aceasta este o amintire
فَمَن شَآءَ ذَكَرَهُۥ ﰋ ﴿١٢﴾
oricui vrea să-şi amintească!
فِي صُحُفٖ مُّكَرَّمَةٖ ﰌ ﴿١٣﴾
Ea este de pe sulurile prea cinstite,
مَّرۡفُوعَةٖ مُّطَهَّرَةِۭ ﰍ ﴿١٤﴾
بِأَيۡدِي سَفَرَةٖ ﰎ ﴿١٥﴾
قُتِلَ ٱلۡإِنسَٰنُ مَآ أَكۡفَرَهُۥ ﰐ ﴿١٧﴾
Să fie ucis omul! Cât este de tăgăduitor!
مِنۡ أَيِّ شَيۡءٍ خَلَقَهُۥ ﰑ ﴿١٨﴾
مِن نُّطۡفَةٍ خَلَقَهُۥ فَقَدَّرَهُۥ ﰒ ﴿١٩﴾
Dintr-un strop de sămânţă! L-a creat şi i-a dat o soartă;
ثُمَّ ٱلسَّبِيلَ يَسَّرَهُۥ ﰓ ﴿٢٠﴾
ثُمَّ أَمَاتَهُۥ فَأَقۡبَرَهُۥ ﰔ ﴿٢١﴾
apoi l-a lăsat să moară şi a pus să fie înmormântat;
ثُمَّ إِذَا شَآءَ أَنشَرَهُۥ ﰕ ﴿٢٢﴾
iar când va voi, îl va scula!
كَلَّا لَمَّا يَقۡضِ مَآ أَمَرَهُۥ ﰖ ﴿٢٣﴾
Nu! Omul nu împlineşte ceea ce El îi porunceşte.
فَلۡيَنظُرِ ٱلۡإِنسَٰنُ إِلَىٰ طَعَامِهِۦٓ ﰗ ﴿٢٤﴾
Omul, să se uite la hrana sa!
أَنَّا صَبَبۡنَا ٱلۡمَآءَ صَبّٗا ﰘ ﴿٢٥﴾
Noi am vărsat apă, şi ce vărsare!
ثُمَّ شَقَقۡنَا ٱلۡأَرۡضَ شَقّٗا ﰙ ﴿٢٦﴾
Noi am crăpat pământul, şi ce crăpare!
فَأَنۢبَتۡنَا فِيهَا حَبّٗا ﰚ ﴿٢٧﴾
Noi am făcut să răsară grâne,
وَعِنَبٗا وَقَضۡبٗا ﰛ ﴿٢٨﴾
وَزَيۡتُونٗا وَنَخۡلٗا ﰜ ﴿٢٩﴾
وَحَدَآئِقَ غُلۡبٗا ﰝ ﴿٣٠﴾
وَفَٰكِهَةٗ وَأَبّٗا ﰞ ﴿٣١﴾
مَّتَٰعٗا لَّكُمۡ وَلِأَنۡعَٰمِكُمۡ ﰟ ﴿٣٢﴾
zestre vouă şi turmelor voastre.
فَإِذَا جَآءَتِ ٱلصَّآخَّةُ ﰠ ﴿٣٣﴾
Când va veni însă Vuietul,
يَوۡمَ يَفِرُّ ٱلۡمَرۡءُ مِنۡ أَخِيهِ ﰡ ﴿٣٤﴾
în ziua când omul va fugi de fratele său,
وَأُمِّهِۦ وَأَبِيهِ ﰢ ﴿٣٥﴾
de mama sa, de tatăl său,
وَصَٰحِبَتِهِۦ وَبَنِيهِ ﰣ ﴿٣٦﴾
de soţia sa, de fiii săi,
لِكُلِّ ٱمۡرِيٕٖ مِّنۡهُمۡ يَوۡمَئِذٖ شَأۡنٞ يُغۡنِيهِ ﰤ ﴿٣٧﴾
în Ziua aceea fiece om îşi va primi răsplata.
وُجُوهٞ يَوۡمَئِذٖ مُّسۡفِرَةٞ ﰥ ﴿٣٨﴾
ضَاحِكَةٞ مُّسۡتَبۡشِرَةٞ ﰦ ﴿٣٩﴾
vor fi chipuri strălucitoare, surâzătoare şi bucuroase,
وَوُجُوهٞ يَوۡمَئِذٍ عَلَيۡهَا غَبَرَةٞ ﰧ ﴿٤٠﴾
تَرۡهَقُهَا قَتَرَةٌ ﰨ ﴿٤١﴾
vor fi şi chipuri colbuite.
أُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلۡكَفَرَةُ ٱلۡفَجَرَةُ ﰩ ﴿٤٢﴾
Aceştia vor fi tăgăduitorii, desfrânaţii!
